Si pentru ca la insistentele mamei mele de a citit aceasta carte, cu pretextul ca Alexandre Dumas a fost autorul ei preferat si astfel cartile lui o sa-mi placa si mie, m-am hotarat intr-o zi sa vad si eu ce gaseste ea atat de spectaculos la acest scriitor. Si ghiciti ce? Mi-a placut...
Are un stil aparte de a scrie, cu putin umor pe ici pe colo, iar personajele sunt exceptionale. Am inceput primul volum in semestrul 1 si am reusit sa-l termin, iar al doilea volum in semestrul al doilea, dar din cauza examenelor a trebuit sa o las mai moale. Insa dupa ce
am scapat si am pus din nou mana pe carte, in 4 zile a fost gata :D
Tocmai atunci începea să se strîngă de pretutindeni lume la locul cu pricina. Temîndu se de prea mare vîlvă, hangiul, ajutat de oamenii lui, duse rănitul în bucătărie unde i dădu unele îngrijiri.
În vremea aceasta, gentilomul îşi luase iarăşi locul la fereastră şi privea cu oarecare nelinişte spre mulţimea aceea încremenită, care l stingherea din cale afară.
― Ia spune, ce mai face turbatul? se întoarse el spre uşa care se deschidea zgomotos: hangiul tocmai venea să l întrebe de sănătate.
― Excelenţa voastră a scăpat teafăr? se interesă hangiul.
― După cum vezi, întreg şi teafăr, scumpe hangiule, dar eu pe dumneata te întreb cum îi mai merge tânărului nostru?
― Îi merge mai bine, ― răspunse celălalt ― acum a leşinat de tot.
― Adevărat? făcu gentilomul.
― Da, dar înainte de a leşina şi a mai adunat bruma de puteri, ca să vă strige şi să vă înfrunte, răcnind.
― E dracul gol! se minună necunoscutul.
― Da de unde, excelenţă, nu i nici un drac, ― urmă hangiul strîmbînd din nas, ― pe cînd zăcea lat, l am scotocit peste tot şi n am găsit în boarfele lui decît o cămaşă, iar în pungă numai unsprezece scuzi; asta nu l a împiedicat însă să spună, pe cînd leşina, că dacă aşa ceva i s ar fi întîmplat la Paris, v aţi fi căit pe loc. Dar aici, n o să vă căiţi decît puţin mai tîrziu.
― Te pomeneşti c o fi vreun prinţ de sînge, care umblă deghizat, zise necunoscutul cu nepăsare.
― V am spus toate astea, nobilul meu domn, ― adăugă hangiul, ― pentru ca să vă puteţi feri din vreme.
― În furia lui n a scăpat nici un nume?
Puteti observa nota comica din acest fragment, care este de bun gust si cu pricepere plasata.
Descriere
Cei trei muschetari (Les Trois Mousquetaires) este un roman de Alexandre Dumas tatăl, care relatează aventurile tânărului d'Artagnan după ce soseşte la Paris în urmărirea visului său de a deveni un muschetar al regelui. D'Artagnan nu este însă unul din muschetarii din titlu; acesta se referă la prietenii săi Athos, Porthos şi Aramis. Romanul este adesea citat cu ortografia greşită "Cei trei muşchetari".
Povestea lui d'Artagnan se continuă în alte două romane ale lui Dumas, După douăzeci de ani şi Vicontele de Bragelonne.
Romanul lui Dumas descrie aventurile lui d'Artagnan şi ale camarazilor săi între anii 1626 şi 1628, şi implicarea lor în intrigile din jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham, precum şi în asediul oraşului La Rochelle. Acţiunile celor patru prieteni se vor intersecta şi cu planurile misterioasei Milady de Winter, şi ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.Planuiesc sa citesc si continuarea romanului cat de curand :D
Recomand: categoric da
1 comentarii:
Alina P. spunea...
Si eu citit cele doua volume, pentru ca tata m-a batut la cap :))
Dar nu mi-a parut rau :D Chiar e o carte draguta :D