Timpul trece intotdeauna mai repede cand ne dorim sa treaca mai incet!
Ziua mult asteptata de David sosi mai repede decat sperase.Asta pentru ca era lansarea noului sau volum, iar autorul nu isi mai incapea in piele de mandrie si emotie. Era constient cat muncise la acest roman si avea sentimentul ca il va face cunoscut pretutindeni. Si-l imagina tradus in cel putin cinci limbi, apoi se imagina pe el castigand premiul pentru vanzari record.
Lissa ii primisese ca va fi prezentala acel eveniment atat de special pentru el si se tinuse de cuvant. Ba mai mult, aduse cu ea o intreaga gasca de baieti si fete, astfel incat sala parea mult prea populata pentru estimarile facute anterior.
-Lissa, ai ajuns!o intampinara Charles cu un zambet larg. Ne face placere sa avem inca un scriitor aici.
Fata parea incantata de o primire atat de calda si se amesteca prin multime impreuna cu prietenii ei. Cladirea unde se tinea lansarea de carte era o biblioteca mare, deschisa pentru orice pasionat de o carte buna. Rafturile erau intesate de titluri atragatoare, carti vechi cu coperti rupte insa fara pic de praf. Privind-o in ansambu, gandul iti zbura la marile biblioteci londoneze in care pur si simplu te pierdeai printre rafturile inalte.
-Vreau sa va mutumesc tuturor, celor care ati venit azi aici pentru a-mi fi alaturi intr-un moment atat de special, isi incepu David discursul cu un pahar de sampanie intr-o mana si romanul sau in cealalta. Inseamna mult pentru mine!
-Despre ce este vorba in cartea dumneavoatra? Ne puteti face un mic rezumat?
Vocea veni de undeva din spatele salii. In timp ce multimea ii facea loc sa treaca, o roscata focoasa urmata de un barbat cu o camera video pe umar pasi in fata. Ii intinse microfonul si astepta raspunsul lui.
-Ah, presa. Minunat...murmura David ca pentru sine.
Roscata era celebra Emily Huston, cea care era recunoscuta pentru criticile ei aduse la adresa scriitorilor. Nu pierdea nicio ocazie de a scoate de pe piata, inainte chiar de a intra, un roman de prost gust.
-E adevarat ca ultimele dumneavoastra publicatii nu au avut succesul asteptat?continua ea.
-Poate doar putin, insa...incerca David sa explica, dar Emily i-o taie brusc.
-Chiar v-ati inspirat dintr-un dosar medical al unul copil internat la un ospiciu?
-Cine v-a spus ca as fi facut asa ceva?se incrunta scriitorul, surprins de acuzatiile care i se aduc.
-Raspundeti doar la intrebare, va rog!
-Sigur ca nu! Tot ce am scris in aceasta carte este pura imaginatie, se apara David.
-Atunci cum explicati faptul ca exista un copil care in urma cu cateva luni fusese internat la un ospiciu din New Hampshire cu exact aceeasi poveste pe care ati scris-o dumneavoastra?
David ramase circumspect la intrebarea reporterei:
-Probabil a fost doar o coincidenta, raspunse el. Acum va rog sa ma scuzati, am de impartit autografe.
Acestea fiind spuse, brunetul ii intoarse spatele si lua loc pe scaun, incepand sa semneze cartile pentru cumparatori.
**
Dupa o cautare completa pe Google, tot ce a reusit Benjamin sa afle a fost o poveste oribila despre un copil care si-a ucis propria mama. Din rapoartele politiei si analizeze autopstiei, a reiesit faptul ca femeia fusese injunghiata de trei ori in stomac de cel caruia ii daduse viata. Atat si nimic mai mult.
-Chestia asta e o porcarie!se enerva Ben si se ridica de pe scaun, hotarat totusi sa caute date si in alta parte.
Isi lasa laptopul deschis si dosarele imprastiate pe masa de lucru. Isi lua geaca si iesi pe usa apartamentului, cu gandul de a merge la patiserie si de a-si lua o gogoasa.
„Nu poti gandi pe stomacul gol”, isi zise el.
Era o dupa-amiaza linistita, soarele stralucea puternic, iae adierea vantului mai alunga din cand in cand caldura zilei toride. Patiseria se afla la intersectia strazilor Paine cu First Avenue, destul de aproape de locuinta detectivului. Clopotelul suna zgomotos in momentul in care usa se deschise, iar Ben isi facu aparitia pierdut in gandurile sale.
-Ben! Ce surpriza!exclama patiserul binevoitor. N-ai mai trecut demult pe la noi!
-Scuze John, sefii astia iti stau mereu in spate, zambi el si isi scoase ochelarii negri de soare, bagandu-i in buzunarul de la piept al camasii.
John Rowland, un barbat in varsta de 60 de ani, proprietarul patiseriei „John`s”, deci prin urmare propriul lui sef, nu avea de ce plange de astfel de probleme. Lasa din mana cartea pe care tocmai o citea si se pregati sa-si serveasca clientul.
-Cu ce sa fie?intreba el.
-Doua cu ciocolata, una cu vanilie, raspunse Ben.
-La fel ca intotdeauna, zambi John.
-Doar ma sti, imi place stabilitatea, si lua o gogoasa muscand cu pofta din ea.
-La ce lucrezi? Tot la cazul cu crimele misterioase? vru vanzatorul sa stie, aplecandu-se peste tejghea pentru a auzi mai bine.
-Da.Din pacate cei de la birou vor sa predea documentatia cuiva mai competent, pentru ca se pare ca noi nu suntem destul de „dotati”.
-La naiba! Nu degeaba sunteti FBI, voi stiti totul!se revolta amicul sau.
-Se pare ca uneori ne mai scapa cate ceva, ridica el din umeri si continua sa savureze a doua gogoasa. Ce citesti acolo?
Ben ii lua cartea de pe tejghea si se uita la coperta, apoi o intoarse si ii citi referintele.
-E o carte a unui tip, David Black. In urma cu cateva zile a publicat-o si deja a fost tradusa, il lamuri John. Incredibili astia, nu-i asa? ii lua el cartea si zambi pe sub mustata.
-Chiar asa? Si despre ce este vorba?se interesa agentul.
-Din cate am inteles pana acum, un copil de opt ani si-a ucis mama, iar acum are ceva probleme comportamentale.
Ben ramase cu ultima bucata a gogoasei in mana si il privi surprins pe patiser.
-Ce e? reactiona acesta. Ti-a ramas in gat? Vrei un pahar cu apa?
-Nu, nu...e doar interesant subiectul, se explica Ben.
-Ah, subiectul da. Stilul tipului insa cam lasa de dorit. Dar gusturile nu se discuta.
John dadu nonsalant din mana si disparu in magazia din spate. Terminandu-si gogosile, Ben se ridica, lasa banii pe tejghea si iesi in caldura torida de afara.
...care a inceput pe data de 7 si s-a terminat pe data de 13.
Sa va impartasesc si voua anumite momente mai speciale prin care am trecut, nu? Obiectivele noastre au fost urmatoarele:
ziua 1: Crucea de pe Caraiman, Sfinxul si Babele
ziua2: Castelul Peles
 |
| curtea pensiunii |
ziua 3: Castelul Bran, Biserica Neagra, Prima Scoala Romaneasca
apoi urmatoarele zile sa le petrecem in statiunea Sovata.
Asadar, am plecat dimineata de acasa cu gandul de a ne caza undeva aproape de Brasov. Am gasit o pensiune draguta, de trei margarete, cu un pret foarte accesibil. Proprietarul a fost foarte amabil, pensiunea avea curte mare, filigorii si diferite chestii cu care sa-ti ocupi timpul. Chiar am jucat fusball cu tata si l-am batut cu 5:2, desi ameninta ca isi ia revansa. Nu a mai apucat, asa ca I am the winner after all :))
 | |
| familia Moromete |
Asadar, dupa o prima noapte petrecuta la pensiune, a doua zi am plecat spre obiectivele noastre. Am ales sa urcam pe muntele Caraiman cu un jeep pentru a vedea mai bine peisajul. Excursia si-a meritat toti banii, pentru ca rareori ai ocazia sa vezi asemenea frumuseti. Cum sunt o admiratoare a masinilor de teren, nu m-am putut abtine sa nu ii fac o poza.
Iar serpentinele pe care am mers au fost ametitoare, aveai pur si simplu impresia ca in orice moment te rastorni si cazi intr-o prapastie.
Iar peisajul te facea sa te simti in varful muntelui:
Crucea de pe Caraiman a fost cea mai spectaculoasa, dar si foarte greu de ajuns la ea. Am coborat un adevarat munte, iar la urcare am intampinat unele dificultati din cauza lipsei oxigenului si pantei abrupte.
O floare de colt, zarita in timpul coborarii spre Cruce
Sfinxul. Cred ca este destul de clar de ce se numeste asa, iar aceasta stanca a fost modelata de vantul puternic si precipitatiile din acea zona
A doua zi am vizitat castelul Peles, am zis ca lasam Pelisorul pe alta data. Un cuvant pentru descriere? Fantastic! Deci pe bune, castelul acela era foarte dotat la vremea lui: apa calda, apa rece, doua sisteme de incalzire, aspirator de praf...uf, si toate in 1800 si ceva. Dar bineinteles, se vedea ca era condus de straini, sa nu uitam ca regele era neamt. Nu am reusit sa fac poze inauntru, pentru ca nu era voie, asa ca va voi arata doar poze din curtea exterioara:
La intrare ne-a fost data o pereche de papucei care ti puneai peste incaltarile tale, pentru a nu murdari covoarele.
Am luat bilet complet pentru a vizita tot castelul, inclusiv mansardele.
Am aflat astfel ca regina a scris carti la insemnul lui Vasile Alecsandri, sub numele de Carmen Sylva. Ca tinea concerte in castel alaturi de George Enescu. Celor doi chiar le-a rezervat camere la castel, erau invitati de onoare. Deasemenea, am vazut camera Elenei Vacarescu, preferata reginei.
Castelul are numeroase pasaje secrete, dulapuri prin care intri dintr-o camera in alta, scari secrete in spatele bibliotecii si altele.
Am avut si castelul Bran in vizor si am reusit sa il vizitam.
Din pacate fara ghid nu ai cum sa intelegi prea multe, dar afost foarte interesant, fiind un castel medieval. Erau expuse tot felul de legende despre Vlad Tepes si vampiri, strigoi ai alte chestii fantomatice cu care domnitorul era asemanat.
Am mers apoi la Brasov pentru a vedea Biserica Neagra. Sincer, imi imaginam o mica bisericuta de lemn, neagra. Dar cand am vazut-o am ramas total surprinsa. O mare biserica se ridica in centrul Pietei Sfatului. Pentru cei care nu stiu, se numeste "Biserica Neagra" pentru ca a ars, iar de atunci a ramas innegrita de la foc. Oricum, m-a impresionat maretia ei, dar mai ales orga. Ah, cat mi-as fi dorit sa cante putin. Pur si simplu ador cantecul sinistru de orga intr-o biserica!Cat despre Prima Scoala Romaneasca, nici n-am stiut de ea. Adica, poftim incultura romanului si cum isi neaga originile! Cum spunea si ghidul nostru, au scos tipariturile lui Coresi, au schimbat si modificat limba si au introdus fragmente din Harry Potter. Pai sa avem pardon, dar asta nu trebuie studiata in scoala!
Inteleg ca au fost unii care au dorit ca limba sa ramana traditionala, iar altii care au dorit sincronizarea ei cu literatura auropeana, dar nu in halul in care cei mici nu isi mai cunosc originile si nu stiu de unde a plecat limba romana. Tin minte ca pe clasa a11-a am facut asa-numitele "Studii de caz"in care am discutat despre ceva asemanator, dar atata timp cat nu era obligatoriu de stiut, nu s-a chinuit nimeni sa invete. Atunci am auzit pentru prima data de Coresi, Andrei Saguna si altii. Nu stiam si nu ma interesa la momentul respectiv cine au fost ei. Dar acum imi pare rau ca nu m-am documentat mai mult.
Asa ca, daca aveti ocazia sa treceti prin Brasov, mergeti la Prima Scoala Romaneasca. Merita tot ce vedeti acolo!
Si acum, pentru ca imi place tare mult sa fotografiez florile, iata cateva poze facute pe drum:
Pentru ca tot am dezbatut subiecte serioase si ne-am batut capul cu tot felul de probleme, propun sa ne mai destindem putin. Asadar, o portie buna de ras nu strica:
1.Vasile era in pat cu Maria, sotia lui Ion. La un moment dat, suna telefonul.Curios, Vasile o intreaba cine era.
-Era Ion, raspunde Maria, mi-a spus ca ma intarzie, ca e la o bere cu tine.
2.-Hei, Bula, de ce umbli cu umbrela deschisa? Ca doar afara nu ploua?!
-Pai, cand ploua o ia tata.
3.-Va rog sa serviti un coniac. Este o poezie!
-Dati-mi sapte strofe.
4.-Domnule doctor, ce tratament imi recomandati pentru barbatul meu?
-Doamna, v-am spus ca e sanatos tun!
-Da, dar aseara a venit in graba acasa, strigand ca toti cainii alearga pe strada cu umbrelele deschise!
-Dar, dumneavoastra, doamna, nu ati vazut ce ploaie torentiala era aseara?!
5.Badea Gheorghe intra in farmacie. Acolo erau doi studenti practicanti.
-Ce se vinde aici?intreba badea Gheorghe.
-Magari, mosule!ii iau ei peste picior.
-Aha! Si au ramas numai doi?!
6.Un tip isi asteapta sotia sa iasa de la coafor. Cand apare, aceasta il intreaba:
-Ei, ce parere ai?
-Draga mea, macar ai incercat!
7.-Cum stati cu pofta de mancare?!il intreba medicul pe pacient.
-Uneori am pofta, uneori n-am.
-Si cand se intampla sa n-aveti pofta de mancare?
-Dupa ce mananc!
8.Un ziarist ii ia un interviu unui calau:
-Domnule, nu va este greu cu meseria aceasta?
-Pai, ce vreti? Toata lumea trebuie sa traiasca!
9.Un tip isi lasa prietena sa conduca, dar ii da urmatoarele sfaturi:
-Cand stopul e rosu, opresti! Cand e verde, pornesti! Cand vezi ca ma albesc, pui frana!
10.-Domnule,am venit sa va cer mana fiicei dumneavoastra.
-Pe cea mare sau pe cea mica?
-Dar nu are mainile la fel?!
11.Lordul catre valetul sau:
-John, doamna si cu mine am avut o discutie in contradictoriu. Te rog sa trantesti tu usa dupa mine!
12.-Domnule Smith, stralucirea soarelui din zambetul fiicei dumneavoastra imprastie norii intunecati ai vietii mele…
-Ce-I asta tinere, cerere in casatorie sau buletin meteorologic?
13.-Tata, intreaba micul Bula, ce mananca balenele?
-Pesti mai mari sau mai mici.
-Ce fel de pesti?
-Pai, de exemplu, sardine.
-Bine, dar cum stiu sa deschida conservele?
14.-Domnule profesor, protestez energic!spune Bula. Notele nu corespund stradaniilor mele.
-Asta stiu si eu, Bula, dar nu te pot lasa la infinit sa repeti clasa.
15.-Asculta, draga mea, cand vecinul si-a luat televizor nou, ai insistat sa ne luam si noi unul.Daca si-a schimbat mobila, a trebuit s-o schimbam si noi. Acum eu cum ar trebui sa procedez daca el s-ar recasatori?
16.-Tinerii din apartamentul de vizavi sunt o pereche fericita. In fiecare dimineata il vad pe baiat sarutandu-si iubita. Ai putea sa si tu sa faci asta din cand in cand.
-De acord, scumpo, dar nu o cunosc decat din vedere.
17.Discutie intre 2 patroni:
-Cum de toti angajatii tai sunt mereu asa punctuali?
-Foarte simplu: am treizeci de angajati si douazeci de locuri de parcare.
18.-De ce te-ai lasat de bautura, Bula?
-Din cauza soacrei. O vedeam mereu in dublu exemplar.
19.In fata unui bar, un tanar abordeaza o domnisoara:
-Imi cer scuze, dumneavoastra sunteti cea care a dansat ieri-noapte in bar in bikini?
-Hm…tu, probabil, ai plecat mai inainte de finalul dansului.
20.Lordul isi intreaba valetul:
-John, nu s-a intors sotia mea de la partida de calarit?
-Inca nu, Sir, dar cred ca trebuie sa vina. Calul s-a intors de o jumatate de ora.
Da, este 1 Septembrie..prima zi de toamna.
Si desi trebuie sa spun ca o sa imi lipseasca vara si mai ales, vacanta de vara, era timpul ca toamna sa isi intre in drepturi.Daca nu practic, macar teoretic.
Va las asadar cu un cantec de toamna, care sper sa va placa.
Iar pana anul viitor cand va veni din nou vara,
Si desi trebuie sa spun ca o sa imi lipseasca vara si mai ales, vacanta de vara, era timpul ca toamna sa isi intre in drepturi.Daca nu practic, macar teoretic.
Va las asadar cu un cantec de toamna, care sper sa va placa.
Iar pana anul viitor cand va veni din nou vara,
Inceput de septembrie e cald e toamna si parca
Ce-a ramas din fosta vara isi face bagajul si pleaca
(Reveleu-E toamna)
Ce-a ramas din fosta vara isi face bagajul si pleaca
(Reveleu-E toamna)
-
-
-
-
The invitationAcum 4 ani
-
Bookhaul #1Acum 6 ani
-
Trend InformationAcum 6 ani
-
Am văzut... (2016)Acum 7 ani
-
-
-
-
The winner!!!Acum 12 ani
-
Adio.Acum 12 ani
-
Cartea a prins aripiAcum 12 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
