Am stat si am cugetat o perioada destul de lunga pe baza subiectului prezent. Acesta se refera la trei categorii de oameni: cei visatori, cei realisti si cei pesimisti. Pe cei optimisti inclin sa-I incadrez in categoria celor realisti, deoarece ei isi dau seama ca ce isi propun poate fi irealizabil, dar spera totusi,intr-o anumita masura. Si ii apreciez pentru asta. 

Sunt oameni care inclina sa creada ca “tot ce zboara se mananca”. Bineinteles, nu te opreste nimeni sa visezi, pentru ca pana la urma visele sunt cele care te indeamna sa relizezi ceva. Eu ma refer aici la oameni care viseaza si spera imposibilul. Oamenilor astora, oricat ai incerca sa le explici ca ce vor ei nu se poate, continua sa viseze la lucrul respectiv. Insa apoi cazatura pe pamant este dura, iar trezirea la realitate si mai dura.Realizeaza ca si-au pierdut timpul visand la “cai verzi pe pereti”, uitand sa se bucure de micile placeri ale vietii.

Pe de alta parte, cei realisti stiu ca nu pot ajunge pe luna intr-un viitor foarte apropiat, astfel incat se concentreaza pe lucrurile cu adevarat importante. Ei stiu ca nu isi pot achizitiona o masina cu 50.000 euro maine, insa continua sa munceasca si poate peste 5 ani o pot cumpara. Cei realisti nu neaga un lucru si il considera irealizabil, atata timp cat acesta poate deveni realitate, peste 5 sau chiar 10 ani. Ei reusesc astfel sa detina un echilibru intre viata reala si dorintele lor.

 
Intr-o alta ordine de idei, exista categoria pesimistilor carora oricat le-ai explica si a-I incerca sa-I convingi, nu vor sa creada ca un anumit lucru este realizabil. Ei tind sa traiasca cu impresia “eu sunt realist”, astfel incat se gandesc doar la lucruri negative pentru a nu fi raniti atunci cand se lovesc de pamant. Dar mai oamenilor, atunci cum va mai puteti voi bucura de micile placeri ale vietii, cand si cel mai mic si mai neinsemnat lucru credeti ca e imposibil? Ce experienta de viata aveti voi daca va e teama ca un anumit lucru sau o anumita decizie va pot afecta atat de tare incat sa cedati? 


 Suntem invatati si ni se spune mereu sa gandim pozitiv. Si vreti sa stiti de ce? Pentru ca ce gandim, aia atragem asupra noastra. Daca avem ganduri pozitive si ne simtim bine, automat atragem experiente pe placul nostru. Ori atata timp cat gandurile sunt negre si par imposibile, ele devin incet incet de nerealizat.

Si pana cand voi reveni cu rezumatul cartii “Cere si ti se va da”, nu uitati ca de ce ne este mai frica nu scapam, dar si ca speranta moare ultima!


This entry was posted on 16:45 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: