E doar o scrisoare, o simpla scrisoare. Sau poate nu...poate e mai mult decat o hartie cu randuri de litere afisate pe ea. E o parte din sufletul meu, din trairile si sentimentele mele.  Nu e lacrimogena, desi sunt o adevarata plangacioasa si o sti prea bine. Nu e nici dramatica, desi ma pricep de minune sa inteleg numai ce vreau eu din cuvintele tale, pentru ca mai apoi sa-mi imaginez fel de fel de scenarii care mai de care mai bizare. Dar tu esti mereu acolo cand se intampla astfel de lucruri pentru a ma aduce cu picioarele pe pamant.
Nu o sa iti spun acum ca tin la tine si ca ai ajuns una dintre cele mai importante persoane din viata mea. Cred ca iti arat asta in fiecare zi, -sau, ma rog- in zilele cand ne vedem si nu ne ciondanim. Dar pana la urma si ciondaneala aia imi scoate adevaratele motive si intentii la suprafata. Pentru ca uneori simti nevoia doar sa te descarci de toata supararea acumulata ca sa poti zambi din nou. Pentru ca "dupa fiecare ploaie, ceru-i mai senin", asa imi spui de fiecare data. 
Nu o sa iti spun acum ca esti persoana care m-a invatat sa fac anumite sacrificii pentru ceea ce vreau cu adevarat. Pentru ca vezi asta in fiecare gest al meu. Stiu ca uneori cer mai mult decat pot da si uneori chiar tu imi dai mai mult decat iti pot eu oferi, dar inimioara mea va ramane vesnic recunoscatoare pentru ceea ce incerci sa faci si pentru ca ma intelegi. Iar inima mea e ca o piatra unde sunt gravate toate lucrurile bune care le-ai facut pentru mine. Pentru ca un lucru bun e capabil sa stearga zece lucruri rele. 
Si chiar daca uneori ma supar sau ma enervez, imi trece doar prin simplul fapt ca stiu ca esti acolo...chiar daca poate uneori tu esti cauza supararii. Esti acolo si esti al meu...si in rest nimic nu mai conteaza, pentru ca fiecare problema are o rezolvare!
:)


This entry was posted on 00:01 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: