Aveam demult in plan sa o citesc si iata ca intr-un final am gasit-o la biblioteca :D
O sa las mai jos o scurta prezentare, dupa care imi voi spune propria parere referitor la aceasta carte.

Prezentare: 

Sunt o bestie.
O bestie. Nu chiar un lup sau un urs, o gorila sau un câine, ci o creatura noua, oribila, bipeda cu colti si gheare si par peste tot.
Sunt un monstru.

Credeti ca vorbesc de basme? În nici un caz. Totul se întâmpla în New York. Acum. Nu este o diformitate, nu este o boala. si voi ramâne asa pentru totdeauna, distrus, daca nu reusesc sa rup vraja.

Da, vraja, vraja pe care vrajitoarea din clasa de engleza a aruncat-o asupra mea. De ce m-a transformat într-o bestie care se ascunde ziua si bântuie noaptea? Am sa va spun. O sa va spun cum am fost Kyle Kingsbury, tipul care si-ar fi dorit oricine sa fie, cu bani, aratos, viata perfecta.

Si o sa va mai spun si cum am devenit...o bestie.

Si acum e randul meu sa imi spun parerea. Stilul autoarei nu m-a impresionat atat de mult cum a facut-o subiectul cartii. In mare parte pentru ca stilul este unul destul de simplu si pe intelesul tuturor, dar subiectul, povestea in sine este foarte frumoasa. Pentru ca pana la urma, Lindy se indragosteste de un monstru, de cel care a tinut-o captiva atata timp. Lucru greu de imaginat daca stam sa ne gandim ca in ziua de astazi infatisarea este cea care iti deschide o multime de usi.
Alex Flinn m-a facut totusi sa realizez ca poate desi nu sunt multe cazuri, sau poate gasesti unul la o mie, doi oameni se pot indragosti unul de celalalt si pot trece peste defectele lor. Pentru ca pana la urma, atunci cand iubesti pe cineva, toate defectele iti par calitati. Iar sufletul unui om este mult mai important decat infatisarea acestuia.

Recomand: DA

Cartea are si o ecranizare, un film pe care l-am vazut inainte dar care nu stiam ca este inspirat din aceasta poveste.
Mai multe detalii aici




Dear mum,
I`m sorry that sometimes I am such a bad ass!


E doar o scrisoare, o simpla scrisoare. Sau poate nu...poate e mai mult decat o hartie cu randuri de litere afisate pe ea. E o parte din sufletul meu, din trairile si sentimentele mele.  Nu e lacrimogena, desi sunt o adevarata plangacioasa si o sti prea bine. Nu e nici dramatica, desi ma pricep de minune sa inteleg numai ce vreau eu din cuvintele tale, pentru ca mai apoi sa-mi imaginez fel de fel de scenarii care mai de care mai bizare. Dar tu esti mereu acolo cand se intampla astfel de lucruri pentru a ma aduce cu picioarele pe pamant.
Nu o sa iti spun acum ca tin la tine si ca ai ajuns una dintre cele mai importante persoane din viata mea. Cred ca iti arat asta in fiecare zi, -sau, ma rog- in zilele cand ne vedem si nu ne ciondanim. Dar pana la urma si ciondaneala aia imi scoate adevaratele motive si intentii la suprafata. Pentru ca uneori simti nevoia doar sa te descarci de toata supararea acumulata ca sa poti zambi din nou. Pentru ca "dupa fiecare ploaie, ceru-i mai senin", asa imi spui de fiecare data. 
Nu o sa iti spun acum ca esti persoana care m-a invatat sa fac anumite sacrificii pentru ceea ce vreau cu adevarat. Pentru ca vezi asta in fiecare gest al meu. Stiu ca uneori cer mai mult decat pot da si uneori chiar tu imi dai mai mult decat iti pot eu oferi, dar inimioara mea va ramane vesnic recunoscatoare pentru ceea ce incerci sa faci si pentru ca ma intelegi. Iar inima mea e ca o piatra unde sunt gravate toate lucrurile bune care le-ai facut pentru mine. Pentru ca un lucru bun e capabil sa stearga zece lucruri rele. 
Si chiar daca uneori ma supar sau ma enervez, imi trece doar prin simplul fapt ca stiu ca esti acolo...chiar daca poate uneori tu esti cauza supararii. Esti acolo si esti al meu...si in rest nimic nu mai conteaza, pentru ca fiecare problema are o rezolvare!
:)


Am citit cartea din pura curiozitate, pentru ca am gasit-o la biblioteca si m-a atras titlul. Desi eram oarecum satula de atatea subiecte cu vampiri, varcolaci si alte personaje fantoma, m-am decis totusi sa o iau in speranta ca voi da peste un subiect cat de cat interesant.
Nu am ramas dezamagita, stilul autoarei este unul foarte placut, iar actiunea contine mult suspans si aventura. Desigur, subiectele cu vampirii care lupta contra varcolacilor, vampirul suprem si personajul principal care isi descopera puterile abia dupa o drama suferita sunt destul de multe, dar fiecare autor are propriul stil de a-ti prezenta creatia si de a te face sa o citesti mai departe.
Am aflat insa ca aceasta carte este doar primul volum al seriei cu acelasi nume, si anume "Altfel de ingeri". Asta m-a facut sa doresc sa citesc mai mult, intrucat sfarsitul cartii intr-adevar lasa loc de o continuare. 
Fara prea multe vorbe, va las mai jos o descriere a cartii:



Prezentare:

Lumea Reala e un loc inspaimantator. Intrebati-o despre asta pe Dru Anderson, o fata dura care a pus la pamant un numar destul de mare de tipi rai. E inarmata, periculoasa, si gata sa lupte mai intai si abia pe urma sa stea la discutii. Asa ca o sa dureze ceva timp pana sa-si dea seama in cine se poate increde. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudata”, calatorind dintr-un oras in altul impreuna cu tatal ei pentru a vana lucrurile care misuna si te ataca in noapte. E o viata stranie, dar placuta — totul insa se schimba intr-un oras prapadit si ingropat in zapada din Dakota, cand un zombi flamand da buzna in casa spargand usa de la bucatarie. Singura, ingrozita si simtindu-se ca prinsa in cursa, Dru va trebui sa-si puna mintea la contributie si sa se foloseasca de toata pregatirea ei pentru a ramane in viata. Monstrii s-au hotarat sa plece si ei la vanatoare — si de data asta, Dru e pe meniul lor. Sansele de supravietuire? Aproape nule. Daca Dru nu poate rezista pana la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut...



Recomand: DA


Si pentru ca am aflat ca seria are mai multe volume, o sa las mai jos lista care completeaza aceasta serie:

1.Altfel de ingeri
2.Tradari
3.Invidie
4.Sfidarea
5.Rafuiala



Cu totii avem momente cand ne aducem aminte cu nostalgie de clipele "tineretii". Asa mi s-a intamplat si mie ieri, cand m-am intalnit cu doua foste colege de generala si ne-am hotarat sa mergem la un suc pentru a ne aminti de vremurile trecute.
Am ras si am glumit, ne-am simtit bine si am incercat sa aflam mai multe si despre fostii colegi cu care nu am mai tinut legatura. 
Ne-am amintit cum  pe clasa a cincea ramaneam noi, "grupul vesel" dupa ore pentru a ne juca "Adevar sau Provocare",  care au fost primele prietenii si cat de repede s-au sfarsit ele. Cum un coleg mai nazdravan arunca de pe geam cu cutiile de lapte in gradina vecinei de peste drum, pana cand intr-o zi i-a spart geamul. Cum aruncam cu creta dupa porumbei si cu farfuriile ghivecelor de flori faceam OZN-uri!
Cum pe clasa a7-a eram singuri la etajul 2 al scolii si ne jucam "Leapsa" cu lumina stinsa. Si cum ne mai terorizau baietii, inchizandu-ne in dulapurile de pe hol.
Eram tineri si nazdravani, eram inventivi si ne gaseam cate ceva de facut si de jucat cu orice ne cadea in mana. Si imi lipsesc vremurile alea, pentru ca nu aveam nicio grija si principala preocupare era distractia...