Razele lunii abia se iveau din spatele norilor cenusii ai noptii. Satul era linistit la acea ora tarzie, nicio lumina nu era aprinsa la ferestrele caselor vecine.
       - Acum este momentul potrivit!
O voce groasa de barbat razbatu in mijlocul tacerii mormantale a strazii. Inalt si solid, iesi din curtea casei cu numarul 23, avand in brate o mogaldeata invelita in cearsafuri albe.In spatele lui, o voce disperata de femeie razbatea din pragul casei. Aceasta, purtand doar o camasa de noapte zdrentuita, se lupta sa tina pasul cu sotul ei care arunca mica mogaldeata in caruta, se urca la randul lui si dadu bice cailor.
Femeia se opri in mijlocul strazii, deznadajduita, cu lacrimile curgandu-I siroaie pe obraji. Se prabusi la pamant, sleita de puteri, implorandu-si sotul sa se intoarca.In casa lasata acum in umbra, doi ochi negri urmareau toata scena. Sus, in camera lui de la etajul doi, micutul Benji de cinci anisori se intreba unde fuge tati cu surioara lui de doar doua luni in mijlocul noptii, suparand-o atat de tare pe mami.

 va urma...


This entry was posted on 22:56 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: