Telefonul tarai enervant la ora aceea matinala a diminetii. Deschizand lenes ochii, David vazu ca era abia ora 6. Intorcandu-si privirea, o vazu pe Lidya inca dormind, asa ca ridica receptorul pentru ca zgomotul sa nu o trezeasca.
-Da?raspunse el amortit.
-David, sunt Charles.
-E ora 6 dimineata! Care-i graba?
-Am aflat raspunsul despre Lissa. Ajung la tine in doua ore, te rog sa pregatesti o cafea.
Crezand initial ca este o gluma, David astepta ca poanta sa ia sfarsit. Insa cand rezultatul scontat nu veni, el isi dadu seama ca Charles vorbea serios. Se conforma astfel supselor sale si cobori in bucatarie pentru a-si pregati micul dejun si a pune cafeaua pe foc.
O ora si treizeci de minute mai tarziu, soneria de la usa incepu sa sune semn ca musafirul asteptat ajunsese putin mai devreme. Ceea ce nu-l supara deloc pe David, curios fiind sa afle toate detaliile povestii. Merse astfel si deschise usa, invitandu-si amicul inauntru. Lidya inca dormea, astfel incat cei doi putand discuta in liniste.
Charles pasi inauntru nerabdator, avand un plic mare si galben in mana. Se aseza pe un scaun la masa din bucatarie, punand plicul in fata sa. Il privi pe David cum se aseza la randul sau la masa si punand cafeaua in cani, ca si cum ar astepta sa-l intrebe mai repede despre ce era vorba.
-Deci?incepuse acesta in cele din urma discutia.
Fara a scoate vreun cuvand, implise plicul mare si galben spre David. Acesta il lia in mana si scoase din interiorul lui o coala de hartie, pe care erau notate cateva date.
-Ce-i asta?intreba el din nou?
-Testul de paternitate. Am aflat in sfarsit ca Lissa e fiica mea. Nu m-am inselat, am stiut in tot acest timp!
Charles vorbea repede si precipitat. Era incantat, dar in acelasi timp emotionat si socat de vestea aflata.
-Acum am fost sa iau rezultatele si am venit direct la tine.
-Ea stie despre asta? Ma refer...Lissa?
-Nu, am facut-o in secret.
-Dar eu? Mie de ce nu mi-ai spus?
David se simti putin dezamagit pentru faptul ca amicul sau nu i-a destainuit acest lucru, dar respecta totusi decizia acestuia.
-Ai fost destul de ocupat cu interviurile, iar eu eram nerabdator, explica Charles.
-Inteleg, atunci povesteste-mi cum s-a ajuns la toate astea.
Charles trase adanc aer in piept pentru a se pregati sa inceapa:
-Saptamana trecuta am asteptat-o din nou sa iasa de la scoala, pentru a o invita la o cafea, spuse el. A acceptat imediat, cunoscandu-ma acum si avand incredere in mine. Am fost la aceeasi cafenea, Caffe Rouge. Am mai povestit putin despre viata ei, despre cartea pe care lansat-o si totul a fost bine. Ne-am inteles minunat. Iar cand intrevederea s-a terminat, pur si simplu am reusit sa iau un fir de par de pe haina ei. Iar restul se afla in plicul din fata ta.
Charles isi termina povestea cu un aer relaxat, asteptand concluziile si comentariile amicului sau. Dupa un moment de tacere, David indrazni sa-i reproseze:
-Sti ca ce ai facut tu este putin ilegal, nu?
-Stiu, dar nu puteam da buzna in viata ei fara vreo dovada, nu?
-Si totusi, te-ai gandit cum o sa-i spui?intreba David in cele din urma. Daca nu o sa mai vrea sa te vada niciodata? Crezi ca exista vreun motiv pentru care mama ei nu te-a cautat atata timp?
In mintea lui Charles incepeau sa prinda contur intrebarile, si odata cu acestea, neincrederea. Intelegea punctul de vedere al amicului sau, insa tot nu putea concepe ideea ca Lissa sa il respinga.
Gandurile ii fura intreurpte de scartaitul scarilor care duceau la etajul unui al casei. Lidya se trezise si cobori in bucatarie pentru a-si cauta sotul. Halatul de baie dovedea faptul ca abia se trezise, dar pentru o revigorare completa avea nevoie de cana ei zilnica de cafea.
-Va deranjez?intreba ea cand ii vazu pe cei doi privind-o absenti.
-Nu, nu...conchise Charles. De fapt, cred ca ne-ai putea fi de folos putin.
-Ce faci?ii sopti David printre dinti amicului sau.
-Desigur, ajut cu placere daca pot.
Buzele femeii formara un zambet larg si se apropie de cei doi, ocupand al treilea scaun al mesei din bucatarie. Avand acum cana de cafea in fata, astepta cuminte intrebarea unuia dintre ei.
-Lidya, am un prieten...incepu Charles.
-Continua, il inuraja Lidya.
-Amicul asta al meu crede ca are o fiica, de fapt e suta la suta sigur ca e fiica lui. Problema e ca atunci cand a ramas insarcinata, mama ei era foarte tanara si a plecat din oras de rusine. Insa si acum, dupa atatia ani, nu a dat niciun semn care sa ateste existenta fetitei. Te intreb pentru ca tu esti femeie, ce motive ar avea mama fetei sa nu dea niciun semn dupa nasterea acesteia?
Lidya paru ca analizeaza situatia si incearca sa gaseasca un raspuns la problema lui Charles. Dupa cateva secunde de tacere, aceasta dadu in sfarsit verdictul:
-Am incercat sa ma pun in locul femeii asteia. Motive pentru care ar ascunde copilul sunt multe, mintea unei femei este foarte complicata, explica ea. Dar am gasit cateva motive destul de plauzibile. Unul dintre ele ar fi faptul ca a pierdut legatura cu orasul din care a plecat si cu prietenii sau cunoscutii de acolo. Un alt motiv, numara ea pe degete, poate fi faptul ca era foarte suparata pentru ca a ramas insarcinata si nu a vrut sa afle nimeni, nici macar tatal copilului. Poate ca i-a fost interzis sa vorbeasca despre acest lucru, spui totusi ca a avut o varsta destul de frageda. Sau poate ca si-a refacut viata alaturi de alt barbat.
Analizand situatia logic, argumentele aduse de Lidya erau destul de plauzibile. Insa incapatanat din fire, Charles stia ca era doar inceputul povestii pana avea sa afle adevaratul motiv pentru care nu isi cunoscuse niciodata fiica.
0 comentarii: