- Ce ai acolo? m-a întrebat când am deschis pentru prima oară sertarul meu cel vechi în faţa lui.
- Sunt doar bucăţi de oglinzi.
Am luat una dintre ele şi i-am arătat-o. A privit-o suspicios înainte să o atingă, de parcă i-ar fi fost teamă să nu o fărâme în şi mai multe bucăţi. Se apropie apoi de colţişorul meu ascuns şi întunecat, care până atunci fusese zăvorât de privirile oricui altcuiva în afară de ale mele.
- Ce faci cu toate astea?
Privirea, cât şi figura chipului său au trecut prin mai multe schimbări în doar câteva secunde. De la amuzament, la uimire, îndoială, pentru ca în cele din urmă ochii lui să se fixeze asupra mea fără a avea cea mai mică idée despre rolul bucăţilor mele de oglindă adunate într-un sertar.
- Partea aceea minusculă pe care tu o ţi în mână este de fapt o parte din mine. Reprezintă "Încrederea".
I-am zâmbit drăgălaş şi am aşteptat să observ reacţia lui, să văd dacă ceea ce i-am spus a înţeles cu adevărat. Trăsăturile chipului său frumos au rămas însă neschimbate. S-a întors din nou spre sertar şi a mai luat încă o bucată de sticlă.
-Si asta ce reprezintă? m-a întrebat apoi.
Am surâs şi m-am apropiat de el. Luându-i micuţul ciob din mână, l-am întors pe partea cealaltă unde acum mult timp am scrijelit ceva aproape indescifrabil.
-“Emoţie”, i-am răspuns. Bucăţica asta reprezintă emoţia sufletului.
Când mi-a văzut gestul, a luat la întâmplare altă bucată şi a întors-o pentru a-i descoperi secretul.
-“Teama de trădare”, şopti el.
M-a privit cu nişte ochi blajini, crezând probabil că sunt nebună. I-am luat cele două bucăţi de sticlă pe care era scris “Emoţie” şi “Teamă de trădare” şi le-am ascuns din nou în sertar. I-am înmânat în schimb o bucată destul de mare pe care era scrijelit citeţ “Iubire”.
A părut surprins de mesajul pe care tocmai i l-am transmis, dar nu a spus nimic. Am bănuit că era la fel de emoţionat ca mine, în momentul în care a început să strângă atât de tare ciobul ascuţit în palmă. Şi deşi am ascuns “Emoţia” în sertar, mi-am dat seama că nu o pot ascunde de tot faţă de el.
După un timp, tensiunea de pe fruntea lui a dispărut. A deschis calm sertarul meu plin de cioburi şi, după câteva secunde de căutări, a ales una anume. Mi-a zâmbit cald şi mi-a întins-o. Pe ea ea era scris “Simpatie”. Am clipit de câteva ori fără să înţeleg, iar el mi-a zâmbit trist.
-Nu simţi acelaşi lucru pentru mine? l-am întrebat cu reţinere.
El nu a mai fost în stare să spună nimic. A început să îşi muşte buzele până la sânge. Probabil se aştepta ca eu să spun ceva, însă doar am căutat în sertar şi i-am întins bucăţica de oglindă pentru “Răbdare”. Apoi l-am privit senin.
Şi-a plecat ochii în podea şi s-a uitat cu resemnare spre sertar. Cu mâinile tremurânde mi-a dat partea pe care scria “Păreri de rău”.
Nu m-am supărat, ci am zâmbit luminată. Am scotocit la rândul meu prin sertar şi i-am întins sentimentul de “Dezamăgire”. I-am luat “Iubirea” şi celelalte părţi ale sufletului meu şi le-am închis în sertar. I-am lăsat doar “Încrederea” înainte de a mă îndepărta. Făcând câţiva paşi, am auzit un zgomot ascuţit în spatele meu.
Întorcându-mă pentru a-l privi, mi-am văzut “Încrederea” sfărâmată de podeaua rece.
2 comentarii:
Serafim spunea...
Interesantă cardiogramă.
Kristine.B spunea...
multumesc :D